La Nausée

Je crois que la vie est une ordure tellement précieuse, si bien qu’elle mérite être perdue toutes les cinq minutes. Existe-t-il un autre façon plus agréable d’accepter le coma? J’ai mal au coeur quand je rencontre tous ces spécimens qui voient la vie comme un continuum et qui veulent la prolonger indéfiniment; les parasites laids qui détestent la mort. Ils sont les partisans de l’action, ceux qui entendent seulement les voix des autres.

Mașina de tocat carne

Sunt masina de tocat carne a universului,

eu hotarasc ce intra si ce iese,

input-output,

creator de realitati,

maestru al conceperii adevarului.

 

Cateodata mi se tocesc lamele,

si nu gasesc altele de schimb,

dar imi continui munca asa.

 

Primesc altele in loc,

e tardiv,

sunt tocit,

proportiile se schimba,

nu mai controlez ce intra si ce iese,

cineva imi roteste aleatoriu manivela.

Eternul Hamlet, Eternul Shakespeare

,,A fi sau a nu fi… Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic oare e
sa rabzi in cuget
a vitregiei prastii si sageti,
sau arma s-o ridici
asupra marii de griji, si sa le curmi?
Sa mori, sa dormi… Atat.
Si printr-un somn sa curmi durerea din inima
si droaia de izbelisti ce-s date carnii.
Este-o incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi. Si poate sa visezi.
Aici e greul, caci c
e vise pot rasari in somnu-acesta-al mortii
cand ne-au lepadat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viata e napasta.
Altfel cine-ar mai rabda a lumii bice si ocari,
calcaiul tiran, dispretul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel
misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chip
se galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar
marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd.

Fragment din Actul III al piesei Hamlet de William Shakespeare

 

Suicid: 3 Interview-uri în Paralel

Studierea temei sinuciderii a devenit deja o obsesie pentru mine, asa cum a fost si pentru sociologul francez Émile Durkheim (recomand cartea Le Suicide publicata in 1897) . A descoperi resorturile mentale ale persoanei care a fost pe cale de a comite suicid, a-i intelege psihologia si potentialele traume mi se pare paroxismul sublimului pentru orice individ care nu vrea sa isi petreaca toata viata doar in mincinoasa si efemera aura a frumosului. Pesimismul, grotescul, depresia si anxietatea au in acest caz o motivatie foarte puternica, nu sunt nici pe departe dereglari psihice, cum le-ar putea interpreta multi neinitiati in studierea artei sinuciderii. Suicidul nu e doar disperare, e o doza suprema de ratiune si noblete.

In demersul meu am realizat trei interview-uri in paralel cu persoane care au incercat sa se sinucida si ale caror nume le voi pastra, evident, sub anonimat: Anonim 1, Anonim 2 si Anonim 3. Chestionarul pe care l-am creat in vederea sondarii psihice si emotionale contine 30 de intrebari, dintre care, in prezentul articol voi prezenta doar 12 dintre ele (cele mai relevante pentru studiul de fata), din ratiuni de economie textuala.

1) Incercati sa realizati o scurta descriere a sistemului dumneavoastra de personalitate (temperament, comportament, aptitudini).

  • Anonim 1: Sunt o fire foarte schimbatoare, vulcanica, sensibila, retrasa, dar, in acelasi timp, si haioasa.
  • Anonim 2: Am un temperament calm, nu sunt un om vulcanic, însă in momentele in care creierul meu nu mai găsește soluții la o situație, sunt stresat si îmi pierd cumpătul. Comportamentul meu este cel al unui om împăciuitor, nu îmi place conflictul  și încurajez înțelegerea între oameni. Aptitudinile mele variază de la capacitatea de a-mi furniza motive pentru a mă păstra fericit până la aceea de a asigura o mai bună comunicare între oameni.
  • Anonim 3: Am un temperament sangvinic, iar de aici  va puteti da seama de toate celelalte caracteristici ale personalitatii mele. Sunt o persoana impulsiva (de cele mai multe ori), vulcanica si incapatanata. Desi ma enervez destul de usor, reusesc sa imi temperez furia la fel de repede, ceea ce ma ajuta sa nu stric relatiile pe care le am cu oamenii din jur. 

2) Ce imagini/scenarii va vin in minte cand auziti cuvantul ,,sinucidere”? Ce insemnatate are pentru dumneavoastra acest cuvant?

  • Anonim 1: Puterea de a-l sfida pe Dumnezeu, puterea de a-i demonstra ca nu El este singurul care poate decide asupra sortii tale, ci tu poti face acest lucru mult mai bine.
  • Anonim 2: Glonț în cap, lovit de o mașină, aruncare de pe un pod. Are o însemnătate stranie, pentru că în momentele în care mă doare ceva la nivel cerebral și mă doare inima, mi se pare că asta m-ar elibera, dar apoi începe să-mi fie teamă de terminarea vieții și de durerea pe care aș putea să o provoc celor dragi.
  • Anonim 3: Cand aud cuvantul ,,sinucidere” ma intreb care sunt motivele care l-au determinat pe acel om sa comita actul, dar si la reactia persoanelor dragi lui. Acest termen are o insemnatate puternica pentru mine, avand in vedere ca am incercat sa ma sinucid in trecut, fapt ce ma tulbura si acum destul de tare.

3) Cum era viata dumneavoastra in perioada dinaintea intentiei/tentativei de a va sinucide?

  • Anonim 1: Viata mea era oribila. Asistam mereu la certurile dintre parintii mei, interveneam adesea intrei ei, dar nu rezolvam nimic. Nu mai mancam, nu dormeam, lipseam de la scoala, ma interiorizasem foarte mult. Toti acesti factori isi pusesera amprenta asupra mea. Ca sa va fac sa intelegeti mai bine, e ca atunci cand esti murdar si ori de cate ori incerci sa te speli murdaria nu dispare, e tot acolo, mult mai accentuata.
  • Anonim 2: A fost o perioadă în care mă simțeam singur/a și fără sens, îmi făceam mult rău cu întrebările pe care mi le puneam, mă întrebam dacă am un parcurs normal în viață, dacă fac ce trebuie, nu aveam liniște, mă atacam singur.
  • Anonim 3: Am avut o perioada mai sensibila, deoarece nu reusisem sa iau admiterea la facultatea pe care imi doream sa o urmez, ma certam zilnic cu parintii si ma simteam foarte singur/a.

4) Va afecteaza suferinta oamenilor? Daca da, de ce?

  • Anonim 1: Ma afecteaza suferinta oamenilor din jurul meu pentru ca ii iubesc si imi doresc sa fie fericiti si sa nu aiba probleme.
  • Anonim 2: Mă afectează suferința oamenilor pentru că am o capacitate mare de a empatiza cu ceilalți, asta îmi permite să relaționez bine cu ei, dar și să fiu afectat, in acelasi timp.
  • Anonim 3: Da, deoarece nu este un lucru placut, ba din contra. Mai presus de suferinta emotionala a oamenilor, ma afecteaza foarte mult suferinta fizica.

5) Ce ganduri aveati in momentele apropiate de intentia/tentativa sinuciderii?

  • Anonim 1: Felul in care as arata daca nu mi-ar iesi acest lucru.
  • Anonim 2: Că nu trebuie să fac asta, că s-ar sinucide și părinții mei, cel mai probabil.
  • Anonim 3: Gandul ca as avea sansa de a nu mai suferi. Era un gand macabru, poate ca asta m-a atras si mai mult. M-am intrebat mereu ce ar face oamenii pe care ii cunosc daca eu as muri.

6) Considerati ca sinuciderea reprezinta un act de lasitate sau e un gest nobil la care doar cele mai demne persoane ar indrazni sa apeleze?

  • Anonim 1: Este evident un gest nobil.
  • Anonim 2: Un act de lasitate.
  • Anonim 3: Sinuciderea este clar, un act de lasitate.

7) Religia, morala sau dragostea familiei se regasesc printe motivele care v-au oprit sa va sinucideti?

  • Anonim 1: Nu… aceste lucruri nu au contat deloc. E o alegere pe care o faci, pur si simplu, tu cu tine, fara implicarea altor factori externi.
  • Anonim 2: Da, dragostea familiei si morala.
  • Anonim 3: Da, familia in mare parte.

8) Va face placere faptul ca existati? Vedeti vreo alternativa in lume pentru fericirea dumneavoastra personala sau considerati ca existenta e un compromis si traiti ,,de pe azi pe maine” (din inertie) fara niciun plan concret?

  • Anonim 1: Cred ca da, nu pe deplin insa. Am un plan in ceea ce priveste parcursul vietii mele, intrucat am reusit sa depasesc acele momente grele si ma gandesc la viitor.
  • Anonim 2: Îmi place că exist și sunt recunoscător/oare pentru acest lucru, cred că lumea e plină de lucruri frumoase pe care merită să le descopăr. Am un plan și lucrez pentru a-l înfăptui.
  • Anonim 3: Sunt o persoana foarte organizata si nu as putea sa nu am un plan concret in viata. Imi place faptul ca exist, dar stiu ca este un lucru pe care il spun doar in anumite momente. Sunt o persoana care alterneaza dozele de pesimism cu cele de optimism, destul de frecvent.

9) Care a fost locul/imprejurarea in care ati incercat sa va sinucideti si prin ce modalitate ati fi facut-o?

  • Anonim 1: Parintii mei erau pe punctul de a se desparti, si  zilele petrecute acasa se transformasera intr-un vis urat din care nu ma mai puteam trezi, efectiv. Nu am premeditat acest act, ci mi-a venit pur si simplu pe moment, intorcandu-ma acasa, mi-am zis: ,,Ce ar fi daca m-as arunca in fata masinii care tocmai urmeaza sa treaca? ”Au trecut doua, trei masini, eram nemiscat/a cu ochii atintiti pe asfalt, ma puteam vedea zacand pe caldaram dupa impact, dar inca in viata.
  • Anonim 2: Era o schelă pe un bloc din apropiere de casă, m-am urcat până la etajul 4 și acolo am rămas până m-a văzut un locatar. Voiam sa ma arunc.
  • Anonim 3: In camera mea, prin administrarea unei supradozae de medicamente.

10) Cum incercati sa va pastrati echilibrul emotional si potentiala senzitivitate la suferinta dumneavoastra personala sau a celor din jur?

  • Anonim 1: Ma gandesc de fiecare data cand ceva rau se intampla in viata mea la faptul ca ar fi putut fi si mai rau decat atat. Incerc sa ma stapanesc, sa caut o solutie si sa ma bucur de faptul ca s-a intamplat doar atat.
  • Anonim 2: Mă gândesc la lucruri plăcute, muncesc mult.
  • Anonim 3: In mare parte, reusesc sa ma controlez, dar atunci cand nu fac fata situatiei ma retrag si analizez pana imi dau seama ca nu are rost sa imi fac ganduri negre.

11) Va considerati o persoana ,,slaba” conform normelor comunitatii/societatii in care traiti?

  • Anonim 1: Da.
  • Anonim 2: Slabă pentru că nu sunt mai agresiv/a, puternica pentru că am curajul să spun lucrurilor pe nume și să recunosc când greșesc.
  • Anonim 3: In momentul de fata, nu.

12) Daca ceilalti ar afla despre intentia/tentativa dumneavoastra de sincudiere, v-ar deranja acest lucru? Daca da, de ce?

  • Anonim 1: Nu, nu m-ar deranja, pentru ca nu vad in sinucidere un gest care ar tebui sa fie combatut sau condamnat. Multi oameni critica acest lucru, intrucat din punctul lor de vedere sinuciderea incalca principiile moarle si religioase. Moartea nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, pur si simplu suntem liberi sa alegem daca consideram ca nu ne-am nascut intr-un mediu in care avem posibilitatea sa evolum si sa intrerupem prin sinucidere acest traseu care nu ne-ar conduce decat spre o existenta precara.
  • Anonim 2: Aș prefera să fiu eu cel/cea care deschide această problemă în fața celorlalti.
  • Anonim 3: Nu, m-ar ajuta acest lucru.

O gandire comparativista poate extrage extrem de multe lucruri utile din aceste informatii pe care le-am colectat, putand sa isi raspunda siesi la multiple intrebari pe care, poate, si le-a pus intr-un anumit moment sau perioada a vietii. O sa las acest articol, precum o opera aperta, pentru a nu diminua calitatea datelor, considerand ca savoarea interpretarii apartine cititorilor si celor interesati de subiectul de fata.

Greu de cuprins sau alternative la unitățile de măsură temporale

Timp, concept ponosit de mult,

denoti insuficienta, relativism,

nu existi ca un continuum,

esti scindat,

la fel si eu,

fragment, nu sistem.

Renunt la tine, ca la o doamna usoara,

u.m.-urile mele sunt greu de gasit,

dar inevitabil te inlocuiesc:

pastile, frunze, oameni, zei, pietre, nisip, naturi etc.

sunt mai usor de acceptat decat ai fost tu vreodata.

Si totusi cand se vor termina pastilele

sau oamenii sau pietrele sau zeii,

ce voi mai pune in loc?

Pe mine?!

Si cand eu voi inceta,

ce ma va inlocui?

Doar moartea, doar ea,

sa te masor in moarte?

Astept…

Acum te masor in cuvinte,

esti greu de cuprins, 

toti se lupta pentru intregul tau,

naivi, ca si mine,

tu esti putinatatea, nimicul din fiecare,

esti infam, dar te vrem glorios,

din necesitatea unui alt stapan,

stiinta, filosofie,

greu de cuprins.

D-zeii din Cișmigiu

Paznicul din Cismigiu este D-zeu-ul universului meu,

Eu nu sunt capabil de asa ceva, as avea o lume goala.

Porumbeii pe care ii intarata mereu cu vartejurile de aer sunt

ingerii lui pierduti, la care inca tanjeste.

De acolo, de jos, din mica lui celula,

devine din ce in ce mai gelos pe trecatori,

pe frunzele cazute, creatia Lui, nu a lor.

Tura se schimba, vine alt paznic,

pe tabelul saptamanal apar mai multe nume:

Buddha, Allah, Iisus, Zarathustra

Ei sunt doar cativa din paznicii din Cismigiu,

ei sunt D-zeii parcului si D-zeii universurilor noastre.

Oare ne vom sincroniza vreodata in credita

si sa iesim intregi din parc?

The Adjustment Bureau/Gardienii Destinului (2011)

1) Intro

the-adjustment-bureau

,,We are the people who make sure things happen according to the plan. […] I can read your mind. Ya, really. […] Now, why are you still thinking abour running? […] You’ve just seen behind a curtain that you weren’t even supposed to know existed. It must be jarring. It’s not your fault. Your path through the world this morning must have been adjusted. You were supposed to spill your coffee as you entered the park this morning. You would have gone upstairs to change, you would have missed the bus and you would have arrived to work 10 mintes later than you did and we would have been gone. […] We call that an adjustment. See, sometimes when people spill their coffee, or the internet goes out, or they misplaced their keys, they think it’s chane. And sometimes it is. Sometimes it’s us. We nudge people back on plan. Sometimes, when nudging is not enough, the management authorizes a recalibration. We deploy our intervention team and they change your mind for you, like we did with your friend Charlie. […] Now… There’s something I need you to understand, if I’m gonna’ let you go. Very few human have seen what you’ve seen today and we are determined to keep it that way. So, if you ever reveal our existence, we’ll erase your brain. The intervention team will reset you. Your emotions, your memories willl be erased, your entire personality will be expunged. Your friend and family will think you’ve gone crazy. You, you won’t think anything. You understand? No one word about us. Ok. Ohh… One more thing. You, you bumped into a woman this moring in the bus. Elise? […] You are never supposed to see her again. […] Ok. Take him back. Enjoy the rest of your day!”

Richardson (min. 25:11-28:24)

2) Content

maxresdefault

https://www.youtube.com/watch?v=rKhvl2MjO9E

”Frustrating, isn’t it? […] You do not have free will, David, you have the appearance of free will. […] You have free will over which tooth paste you use or which beverage to order at lunch, but humanity just isn’t mature enough to control the important things. […] It’s (the world) still here, if we left things in your hands, it wouldn’t be! […] Haa… You cannot run down your Faith, David.”

Thompson (min. 63:24-67:21)

3) The End

pwmbmd4bxfehizfw0mgvdzssqic

https://www.youtube.com/watch?v=RqmsnG8nE3c

”Did you really think you could reach the Chairman and change your Faith if you did, to write your own? It doesn’t work like that and I told you why. […] I understand.”

Thompson (min. 96:00-96:28)

vs.

”…It seems that you inspired the Chairman too. […] This situation between the two of you is a serious deviation from the plan. So, the Chairman rewrote it. […] Now you can take the stairs. […]  Most people live life on a path we set for them, too afraid to explore any other, but once in a while people like you (David and Elise) come along and knock down all the obstacles we put you away, people who realize free will is a gift you’ll never know how to use until you fight for it. I think that’s the Chairman’s real plan and maybe one day we won’t write the plan, you will.

 Harry Mitchell (min. 96:38-98:50)

Libertatea prin Minciună

Libertatea inseamna eliberarea de realitate. Pentru infaptuirea acestei ,,liberari”, indivizii au abordari diferite:

  • realitati virtuale;
  • nebunie;
  • sinucidere;
  • absenteism (sau ,,existenta in suspensie”);
  • idealism;
  • futurism;
  • minciuna;

Cea din urma alternativa este cea mai savuroasa, intrucat ea deschide, ceea ce eu numesc ,,universul dual”. In paralel existenta individuala se va desfasura pe doua coordonate: (1) dimensiunea reala asupra careia exista un consens legitimat de o majoritate si (2) dimensiunea adevarului contorsionat, intre care exista o interdependenta. Pentru ca persoana sa aiba o existenta confortabila in (1) trebuie sa intretina in permanenta arderea lui (2). Acest obiectiv necesita o creativitate debordanta, o memorie redutabila si un nivel de impostura superior (altii il pot numi ipocrizie sau falsitate, insa aceasta terminologie provine evident din aria labelling-ului grobian la care ma feresc sa apelez). Continuitatea in libertate si minciuna va exista cat timp echilibrul dintre (1) si (2) va fi mentinut.

Viata, in esenta ei este o minicuna colectiva, la fel cum pozitivismul se fundamenteaza pe o minciuna stiintifica, statul pe o minciuna socio-politica, interpretarile pe minciuni contextuale sau arta pe unele culturale. Ingratitudinea celui care pretinde ca nu minte este colosala sau poate persoana in cauza este inconstienta de fenomenele din jurul sau. Complexitatea acestui fenomen nu poate fi redusa la celebra formulare ,,scopul scuza mijloacele” pentru ca aceasta este cea mai usor de suportat ipoteza cand vine vorba de minciuna. Minciuna este expansiva prin tocmai capacitatea ei de cuprindere a intregului spectru lumesc multidimensionat. Intr-o minciuna poti sa inchizi un univers, dar intr-un univers nu poti inchide o minciuna. Si in final, nu e vorba de lipsa de credibilitate (asa cum spun zeita Prejudecata si zeul Stereotip), ci de crearea de noi cosmosuri, de noi libertati individuale.

De ce unii râd la înmormântãri?

A plange sau a rade, aceasta-i intrebarea.

E ceva putred la granita dintre viata si moarte.

Oare as putea vreodata sa ma transpun

in hainele unui impostor lacrimogen,

cand spiritul meu, atat de guraliv si jovial

imi spune altceva?

Sa rad, sa plang?

Sa fac ce simt, caci limita puterii mele

e crezul celorlalti.

Ma manifest necorespunzator, inconfortabil

pentru letargia si pasivitatea lor induse.

Sunt eu, si daca n-am simtire,

de ce sa-mi procur una de la universala crasma

de sentimente?

In mine zace plansul, in mine zace rasul

dar pe care sa il scot la mal?

Cum sa fiu ipocrit si sa-l reneg pe celalalt

cand deja e in amonte?

Si daca mi-o va cere,

a vietii circumstanta,

Ramane tot in mine avalul de placere,

In care eu atat, atat imi pun speranta.

 

THE END

ClarObscur sau despre amintiri alb-negru

Dada. Da. Da. Telegrafie. Copil. Copilarie. O zi. Mai multe. Art culinaire: ardei rosu copt, parizer si piuré. Alambicul gastronomic. Furie. Refuz. Magazin. Ma retrag in camera cu Ei. Film. Nu mai stiu sigur. Sigur? Cine sunt Ei? Batman, vampiri sau ceva abstract, daliesc? Nu mai conteaza. Sunt cu Ei. Privim. Neantul. Pe Noi.

obscur-2014-spring-summer-collection

Frica. Natura. Uman. Senzatii si inconstient. Ce Ni se poate intampla? Ce Mi se poate intampla? Adorm. Sprancene. Bunica e langa mine. Cutremur. 5.8. Urina. Tactil. Insensibil. Umezeala. Pat. Procust. Abis. Apocalipsa sinelui. Renastere. Fundal. Melodii. Phoenix. Eu din nou. Vis?

hazard

Abtibilduri. Colectie. Reflectie. Ceilalti. Celalalt. B.D. Existenta. Real. Abstract de real. Camera se inchide. Butterfly Effect. Visul imparatului. China. Lume din nou. Fiinta iarasi fiinta. Translucid. Geamuri verzi si albe. Legate in serie. Usa. Prosop agatat. Cui. Plictis. Metamorfoza. Vid. Renunt. Anunt. Intrerupere.

obscurspringsummer2014_thisheartsonfire